Pe rugul toamnei ard ca un mesteacăn
Liman etern
În ochii tăi m-aş pierde
cât m-aş pierde
în pajiştile lor
cu dorul verde
al unor primăveri nebănuite
în ochii tăi
ce pâlpâie-n ispite
ca-n tainice sclipiri de curcubeie
m-aş cufunda întreg
ca-ntr-o maree
a dorurilor mult zăgăzuite
şi dintre câte-n lume date mi-s
acolo-aş zăbovi
ca pe-un liman etern
la umbra unui tainic vis
Lasă un răspuns