Pe rugul toamnei ard ca un mesteacăn
Colind
în seara sfântă de ajun
în care-afară tot nu ninge
dacă te-ncearcă remuşcări
iubito rogu-te nu plânge
mi-am înhămat la sănii renii
şi am pornit în gând spre tine
să te sustrag din plasa vremii
şi să te duc unde-i mai bine
departe-n munţii mei cărunţi
acoperiţi cu cetini şi zăpezi
şi-acolo-ntr-o cabană mică
să mi te las ca să visezi
la câte-ai vrea să ţi se-ntâmple
cât ziua alene se mai ţese
şi-n văi se văd jucând mesteceni
cu trunchiuri albe de mirese
Lasă un răspuns