Ţinutul Cloşanilor în poezia lui Pillat
Denumirea Cloşani este cunoscută încă din vechime deoarece este legată de un ţinut administrativ numit Plaiul Cloşani care cuprindea localităţile din partea de nord-vest a judeţului Mehedinţi. Această denumirea a ţinutului este în legătură cu cea a localităţii situate la poala masivului Piatra Cloşani (1456), unul dintre cele mai interesante aflate dincoace de apa Cernei, între judeţele Gorj şi Mehedinţi. Trebuie să menţionăm că acest masiv se compune din două părţi: Piatra Mare şi Piatra Mică, legate între ele printr-o şa, de unde şi aspectul său de cămilă cu două cocoaşe. Vegetaţia cuprinde multe specii de arbuşti şi o mare varietate de flori, iar în şaua dintre cele două pietre se află, pe o suprafaţă de peste un hectar, o minunată poiană de narcise, flori sălbatice de primăvară ocrotite de lege.
Nu ştim cu certitudine dacă poetul Ion Pillat a reuşit să viziteze acest masiv muntos, dar este sigur faptul că l-a evocat în opera sa, ceea ce denotă că l-a cunoscut. Şi era firesc acest lucru pentru că poetul venise aici la mătuşa sa favorită: Pia Brătianu. Aceasta împreună cu Sabina, căsătorită Cantacuzino, a rămas apropiată de sufletul poetului toată viaţa. Am constatat acest lucru parcurgând corespondenţa adunată în volum de către nora poetului, Cornelia Pillat. În această corespondenţă Pia apare cu numele de Brătianu şi pentru a nu se confunda cu sora poetului care poartă acelaşi nume şi nici cu bunica acestuia, care se numea la fel, i se spunea Leliţa. Ea a mers după poet la Paris şi, aşa cum se desprinde din corespondenţă, legăturile lor s-au păstrat şi după ce poetul s-a căsătorit şi a avut copii.
Mătuşa sa, Pia, s-a căsătorit mai târziu cu moşierul Alexandru Alimăneşteanu care se trăgea din comuna Alimăneşti, judeţul Olt. Fraţii Alimăneşteanu au cumpărat moşia Cloşani printr-un act de vânzare încheiat la 26 mai 1910, la Bucureşti. Această moşie a aparţinut iniţial lui Barbu Viişoreanu de unde a ajuns în proprietatea Eugeniei Marghiloman care a dat-o drept dotă fiicelor sale: Elena căsătorită cu generalul Angelescu şi Aretia, cea care a fost căsătorită cu generalul Palade. Una dintre urmaşele generalului Angelescu, Ecaterina, căsătorită Santorelli, a vândut moşia fraţilor Alimăneşteanu, după cum se poate desprinde din documentul aflat la primăria din Padeş:
Ecaterina Santorelli născută Golfineanu cu autorizarea soţului în baza procurei autentificată de Trib Dolj Notariat sub No 4534 /907, de profesiune menajeră şi proprietară, domiciliată în Craiova Str. Târgului No 42 şi Elena (Laura) C Angelescu născută Golfineanu, cu autorizarea soţului menajeră şi proprietară domiciliată în Bucureşti, str. Dogari No 34 de o parte ca vânzătoare şi Alexandru M Alimăneşteanu, Virgil M. Alimăneşteanu şi Vasile Alimăneşteanu de profesiune proprietari, domiciliaţi în comuna Alimăneşti, judeţul Olt … vând de vecie şi irevocabil … întreaga noastră moşie numită Cloşani situată în comuna Cloşani, Plaiul Cloşani, judeţul Mehedinţi, sol şi subsol cu toate trupurile ei şi sub orice denumiri vechi sau noi în toată întinderea ei până în proprietăţile vecine aşa cum stăpânim şi noi şi cum au stăpânit-o şi autorii noştri, cu orice păduri, clădiri, zidiri, împrejmuiri şi îmbunătăţiri aflate pe această moşie fără să ne mai rezervăm ceva pe seama noastră, cum şi toate drepturile ce ne conferă în trecut, prezent şi viitor titlurile noastre de proprietate fără nici o rezervă pentru noi. Suprafaţa întregei moşii Cloşani ce vindem este de circa 8500 hectare…
Aşadar Pillat putea să vină oricând la mătuşa sa şi eu trăiesc cu convingerea că a fost de mai multe ori la Cloşani pentru că altfel nu avea posibilitatea să cunoască atât de bine zona. Nu ştim cât timp a poposit poetul la acest conac, dar perioada şi-a arătat rodnicia întrucât acolo a fost concepută prima dintre elegiile sale, numită Cloşani, fapt consemnat de Cornelia Pillat în capitolul intitulat: Note, variante şi comentarii:
374I Cloşani. Concepută la Cloşani, 17 august 1926. Scris în Călimăneşti, 21-23 august 1926[1].
N-am mai putut afla, după atâta timp, câte zile a stat poetul la Cloşani, dar zona îi era, cu siguranţă, bine cunoscută, după cum se desprinde din elementele evocate în poezia sa. Acest lucru nu se putea realiza doar într-o zi, ci numai prin vizite repetate ori discuţii purtate cu mătuşa sa Leliţa şi cu Alexandru care erau bine familiarizaţi cu ţinutul, dat fiind faptul că aveau moşia acolo.
Conacul Alimăneştenilor era o casă obişnuită cu vreo cinci camere şi avea alături unul dintre grajduri, utilizat astăzi drept magazie de lemne pentru şcoală. Platoul pe care se află este numit de localnici Poiană, iar lângă acest platou, în partea sud-vestică, se mai păstrează câţiva brazi falnici şi nişte nuci bătrâni care datează cu certitudine de pe la începutul secolului trecut. Chiar lângă conac, pe partea dinspre drum, se mai află şi acum un dud foarte gros peste care cred că şi-a aruncat şi poetul privirea atunci când voia să vadă Piatra Cloşanilor, când vizitase satul. Din mărturisirile Corneliei Pillat, o primă încercare, un bruion al poeziei, a fost scris chiar la Cloşani, aşa cum arată nota de la finalul poemului: Cloşani, august, 1926, dar în întregul lui poemul a fost finalizat la Călimăneşti, o săptămână mai târziu şi publicat apoi în Viaţa românească în acelaşi an[2]. Aici, în staţiunea de pe malul Oltului, era o atmosferă propice creaţiei şi impresiile acestei călătorii făcute la Cloşani îi erau încă proaspete în minte, după cum îi scria poetul mătuşii sale, Tanti Bi (Sabina Cantacuzino):
E atâta linişte şi verdeaţă aici, încât, cu toate supărările şi nenorocirile de la Bucureşti, văd că aici îmi pot reveni în fire şi să mă apuc de scris.[3]
Poezia intitulată Cloşani deschide seria Elegiilor, unele dintre cele mai complexe creaţii ale lui Pillat, utilizând o tentă folclorică, în spiritul eminescian din Călin (File din poveste). Parafrazarea acestui poem chiar la început încearcă să ne introducă în atmosfera basmului. Metafora ”codri de aramă” este substituită brusc cu numele unei localităţi cunoscute, târgul numit Baia de Aramă:
De treci Baia de Aramă de departe vezi albind
-Stai Căline- nu pădurea ci toţi munţii de argint.
Iată Piatra ca o cloşcă, iată puii ei Cloşanii
Şi deodată uiţi Florica şi deodată uiţi Miorcanii
Şi deodată intri-n ţara basmului ce-l credeai mort.
Prin aceste versuri poetul fixează un cadru specific, de munte, dominat de Piatra Cloşanilor prin care încearcă să intre în lumea copilariei şi a basmului.
[1] I. Pillat, Opere(1912- 1927), vol. 2,Ed. Eminescu, Bucureşti, 1983, p.307.
[2] Viaţa românească XVIII(1926),nr. 9, septembrie, p. 249-251, cu titlul Elegie şi dedicaţia: Pentru Pia şi Alexandru Alimăneşteanu şi în aceeaşi toamnă în revista Datina IV(1926), nr. 7-8, septembrie- octombrie, p.148-149.
[3] I. Pillat,Scrisori(1898-1944), ediţie îngrijită de Cornelia Pillat, Ed. Du Style, Bucureşti, 1998,p. 211.
Sunte-ti un om extraordinar! Dumnezeu sa va dea sanatate si multa fericire! Ma bucur ca mi-ati fost diriginte si va datorez toata pasiunea mea pentru lectura. Nu stiu daca v-am spus vreodata dar ati avut un rol important in dezvoltatea mea ca om, deoarece m-ati facut sa am incredere in mine si sa imi doresc intotdeauna sa vreau, sa pot mult mai mult. Cu tot respectul fata de dumneavoasta!
jerca iuliana